Pagini

30 mai 2012

Iertarile...




                            tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
                          că ochii mei sunt când senini când verzi
                          că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
                              ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

                               văd lumea prin lunete măritoare
                              şi vad grădini cu arme mari de foc
                              sub mâna mea deja planeta moare
                               şi în urechi am continentul rock

                                 ai să ma ierţi că sunt labilitate
                                că trec peste extreme fulgerând
                            ai să mă ierţi preablânda mea de toate
                                 eu sunt nemuritorul tău de rând

                                  ai să ma ierţi că nu pot fără tine
                                 şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
                                mie pierzându-te-mi va fi mai bine
                                 eu tristul cel mai liber dintre toţi

                           şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
                                    pe toate-nobilându-le fictiv
                            ai să te-apleci deasupra morţii mele
                                    şi tot ai să mă ierţi definitiv

                                  ai să mă ierţi în fiecare noapte
                                   şi-am să te mint în fiecare zi
                                 şi cât putea-va sufletul să rabde
                                   cu cât îţi voi greşi te voi iubi
(Adrian Paunescu)


*\/*/\*\/*


                     Ma intreb de unde vine neiertarea?


= Cred ca vine din teama... din teama de a nu iti dezvalui iertarea ca pe o slabiciune.
= Cred ca vine din egoism... din faptul ca tu nu vrei, nu pentru ca nu ar merita gresitul.
= Cred ca vine din vanitate... Egu-ul tau este mai puternic decat simtamantul de clementa.


                     Dar mai cred ca iertarea este o virtute, care exista, undeva adanc ascunsa, in fiecare dintre noi. Si asta o stim doar noi si Dumnezeu.


Iertam atata timp cat iubim.” 
(La Rochefoucauld)

ankladyl