Vei plange mult ori vei zambi?

 Eu

nu mă căiesc

c-am adunat în suflet şi noroi -

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul

că sufletul mi-aşa curat

cum gândul tău îl vrea,

cum inima iubirii tale-1 crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii

că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc 

nuferi?"

[L. Blaga, 1919]

~~~~~~~~~~~~~~

Sunt atat de mica, in nimicnicia mea, 
dar sunt creatie divina, slaba si naiva... 
Iubirea mi-a fost insuflata, 
pentru desavarsirea mea 
si iertarea mi-a fost data, 
intru eliberarea ta.

ankladyl

Cantecul sufletului

 În adâncul inimii mele 

Se-aude un cântec fără versuri –  

Un cântec ce trăieşte

În sămânţa inimii mele. 

Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament; 

Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană 

Şi zboară, dar nu peste buzele mele. 

Cum să îl cânt? 

Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc; 

Cui să îl cânt? 

Căci locuieşte în casa sufletului meu 

De teama urechilor pline de sensibilitate. 

Când privesc în mine, 

Văd umbra umbrei sale; 

Când îmi ating vârful degetelor  

Îi simt vibraţiile. 

Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa, 

Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare; 

Lacrimile mele îl dezvăluie, 

Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă 

Dezvăluie taina unui trandafir veştejit. 

Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie 

Şi adus la suprafaţă de către linişte, 

Evitat de larmă, 

Îmbrăţişat de adevăr,

Repetat de vise, 

Înţeles de dragoste, 

Ascuns de trezire 

Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei. 

Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?

 Este cu mult mai parfumat decât iasomia; 

Ce voce l-ar putea înrobi? 

Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare; 

Ce coardă l-ar putea face să vibreze? 

Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării 

Cu ciripitul unei privighetori? 

Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni 

Cu suspinul unui copil? 

Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare 

Cuvintele pe care numai inima le poate rosti? 

Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte 

Cântecul lui Dumnezeu?

///\\\///\\\///\\\///\\\///\\\

"Love is the song of the soul singing to God.  It is the balanced rhythmic dance of planets - sun and moon lit"

(Paramahansa Yogananda)

Love... Peace... Faith

ankladyl

A iarba si a ploi...

Colinda-mi cu picioarele trupul - 

Striveste-mi-l cu talpile tale

sa se-ntalneasca din nou 

ca-ntr-o logodna

gleznele tale cu ninsorile mele...

Ai calcat si-ai trecut mai departe 

strivind nestiutor nuntirea 

gleznelor tale cu ninsorile mele...

Flacara galbena

a unui rug uitat ma sting, 

franturi de lamentatie 

mi se agata de buze

si-ntr-o aiurare 

visez.

In jur 

miroase a iarba si a ploi.

ela_dor

/// /// /// /// /// /// /// /// /// /// /// /// /// ///

             
             Bine ai revenit, ela_dor!

             Poezia ma indeamna, cum n-am mai facut-o de mult, sa ma lipesc cu tot trupul pe pamant, sa simt pulsul si rasuflarea Planetei Mama si sa sustrag, ca pe o seva, energia, puterea si dorinta nebuna de viata. 
             
             M-as aseza la firul ierbii...
             ... si as sta ca ploaia curgand sa ma acopere total
             ... si as astepta sa cresc odata cu firul verde si crud,
             ... pana nu as mai sti ce sunt: fiinta, iarba, ploaie.

ankladyl