... in suflet toporaşi

Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.

Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.

De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut)

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.

M-am aplecat cu inima batând,
dar când era să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.

 (Magda Isanos)

* 

Am pentru tine un buchet de toporasi.
Sunt creati din candoare, gingasie, parfum si prospetime.

Acolo, ascunsi in padurea-mama, la umbra arborilor tacuti, abia ititi din covorul umed de frunze moarte, traiesc vremelnic si vestesc... "E primavara!".
E primavara si in sufletul meu.


Sa-ti fie sufletul un buchet de toporasi!
ankladyl

 

  

Daca vrei sa transformi lumea... iubeste o femeie!

(sursa foto)

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie - iubeşte-o cu adevărat!
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor –
înaripate, cu blană sau fără,
de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,
înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde...

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie – o singură femeie,
dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni
încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii ei şi vezi - vezi cu adevărat
dacă ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă! Chiar acum.
Nu pierde timpul “încercând”!
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea,
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,
ci “când” alegem să ne abandonăm. 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie!
Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,
dincolo de frica de a fi manipulat
de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea,
spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea,
să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă,
prin adoraţia şi devoţiunea ta. 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,
iar ea îţi va vindeca schizofrenia –
dualitatea minţii şi jumătatea de inimă
care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău –
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,
ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă femeie.
Curând, cea nouă și strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei fi din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.
Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa. 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie, o singură femeie!
Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon
pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până la capăt,
până când ea va crede în tine,
până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei,
sălbăticia ei se reîntorc la ea –
până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică
decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.

Dacă vrei să transformi lumea,
renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest.
Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită
şi iubeşte o femeie,
dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,
dincolo de căutarea tenace a iluminării.
Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii... 

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. 

(Lisa Citore)

* 


Sunt FEMEIE... asa a vrut Universul.
Nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu altfel. Ma simt bine cu mine prin mine, ma accept cu indulgenta si ma iubesc deplin. 
Este in firea mea si in strafundurile umbrei fiintei mele sa fiu asa. 
Culoarea sufletului meu e Anima (ta) cu dragoste si daruire.
Sunt iubita si ma deschid ca o floare, revars petale de iubire in jurul meu si simt ca as putea sa transform lumea.
Iubeste-ma!


 Cu dragoste, 
ankladyl