Colecţie de Urături...

„BUNĂ VREMEA..." 
Bună vremea, Bună vremea! Bade gazdă, odihneşti, Ori numai ne amăgeşti, Ori plugăraşi nu doreşti, Căci te cam posomoreşti. Noi cu plugul ne-am luat De cu seară ce-a-nserat Si-am fi venit mai demult, Dar noi nu ne-am priceput, Ca copiii am făcut; Dară si de acuma-i bine, Căci mîne-i Sfîntul Vasile. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Într-o joi de dimineaţă S-a sculat badea din faţă, Dimineaţa s-a sculat, Pe ochi negri s-a spălat; Iar soţia Dumisale, Prea cinstită gazdă mare, Un ştir alb în mîni i-a dat, Şi s-a şters pe mîni curat; Apoi iară s-a-nturnat, Un pieptene şi-a luat, Chica neagr-a pieptănat, în strai nou s-a îmbrăcat, La icoane s-a-nchinat Si, ieşind afară,-ndat'
Din bucium a buciumat, Slugile şi-a adunat Slugilor porunc-a dat în ocol de-au alergat, Şi-au scos doisprezece boi Dintre cei mai buni de soi: Boi, bourei, în coadă cudalbei, în frunte tintătei Mici de statură, Buni de trăsură, Cu coarnele belciugate, Cu aur suflate. Minaţi băieţei! — Hăi! hăi! Si-si luase bădisorul Tăvala şi pluguşorul, Cei doisprezece bourei Şi doisprezece plugărei, Şi-apoi mi-a plecat, S-a dus la arat La cîmpul durat, La măru-nrotat, Pe-un delut ascuţit Ca o dungă de cuţit, Ajungînd Şi-ncepînd, A brăzdat Si-a arat în lungiş Si-n curmeziş, Brazdă neagr-a răsturnat, Grîu de var-a revărsat,
Grîu de vară Cu secară Pînă-n sară Să răsară, S-alunge foamea din ţară, Pe pagini de pe hotară, Grîu mărunt Arnăut... Si-a dat Domnul, s-a făcut. Pe la vară si mai mult! Minaţi feciorei! — Hăi! hăi! Şi-a arat cît a arat, De lumea s-a minunat. Iar dacă a-nserat, Bade-acasă s-a-nturnat Bucuros, Veselos, C-a ieşit grîul frumos. Iar după ce a-nnoptat, Atunci, mări, s-a culcat Cu lelica într-un pat Mîndru, mare şi-ncingat, Cu scîndurile de brad, Cu-aşternutul de argint, Cu ciucuri pînă-n pămînt, Cum n-am văzut de cînd sînt. Mînati băietei! Hăi! hăi! Dormind cu lelica-n pat, Badea vis mîndru-a visat. Dimineaţa s-a sculat,
Faţa albă şi-a spălat, Chica neagr-a pieptănat, Cu strai nou s-a îmbrăcat, La icoane s-a-nchinat, Domnului mi s-a rugat Visul să i se-mplinească. Si mulţi ani să-i dăruiască. Mînati, feciorasi! — Hăi! hăi! -Apoi badea s-a-nturnat Şi din bucium a sunat: Slugile s-au adunat, Slugilor porunci a dat; Ei la grajd au alergat, Şi din grajd ei mi-au luat Un cal graur Cu şeaua de aur, Negru ca corbul, Iute ca focul, Cu potcoavele de-argint, Cu zurzuri pînă-n pămînt Si cu frîul de mătasă, Cu copiţi de iarbă - grasă. Minaţi, fecioraşi! — Hăi! hăi! Ei în fugă mi s-au dus Si-ndată i l-au adus, Bade-atunci s-a bucurat, Suliţa si-a răzimat, De pe dîns-a-ncălicat,
Pămîntul a tremurat, Văile au răsunat, Frunza-n codru a picat, Sînt Vasili s-a bucurat. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! După ce a-ncălicat Pe-acel cal neînvătat, Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orisicît s-a zbuciumat, De zbieretul oilor, De răgetul vacilor, De cîntecul mierlelor, De ţipetul ulilor, De vuietul văilor, De sosetul frunzelor. De vînat el n-a vînat, Dar degeaba n-a umblat, Căci în sine-a cugetat Şi îndată mi-a plecat La grîul cel negrăpat. Şi cum a sosit, îndat-a zărit Că grîul cel negrăpat Era mîndru si curat, Era mîndru si frumos Ca şi faţa lui Hristos, Nici prea mare, nici prea mic, Cum îi mai frumos la spic. Mînati, băietei! —
Hăi! hăi! Atunci singur Dumnealui Peste coama calului Lîngă grîu mi s-a plecat, Trei spice-n mîni a luat în basma mi le-a legat, în curea că le-a băgat Şi spre casă s-a-nturnat, Lelichii că mi le-a dat. Lelica le-a dus în casă Şi-a pus spicele pe masă; Casa mi s-a luminat, Copiii s-au bucurat. Lelica frumoasă, Stăpîna de casă, Pe masă le-a desfăcat Şi din gur-a cuvîntat: Că nu-i verde nici uscat, Numai bun de secerat. Minaţi, băietei! — Hăi! hăi! Bădica s-a bucurat, La Răsnăvan a plecat, Auzind c-acolo-i fier Si mulţime de otel. S-a dus pe uliţa mare, N-află fier de trei parale; S-a dus pe uliţa mică Şi n-a găsit, zău, nemică; Iar pe uliţa din dos Tot fuse mai norocos.
Mînati, feciorasi! — Hăi! hăi! Şi-a luat opt oca de fier Şi pe-atîtea de oţel, Le-a luat si s-a-nturnat Si le-a dat Lui Lionte ţiganul, Ce lucrează cu ciocanul, Să gătească seceruici, Seceri mari si seceri mici, Cum mai bune de voinici, De neveste ochişele, De copile tinerele, De seama puicuţei mele. Mînati, măi! — Hăi! hăi! Seceruica cea mai bună – Pentru baba cea bătrînă, Seceruica cea mai mică -Pentru-o zînă tinerică; Secerile măruntele, Cu dinţii de floricele, Cu mănunchi de viorele, La nepoţi şi nepoţele, Copilelor frumuşele, Nevestelor ochisele, Cu tîtele bourele, Cu garoafe prin cosiţe, Cu flori roşii pe guriţe, La cari inima-ţi sughiţă. Mînati, măi!
— Hăi! hăi! Secerile s-au gătit, Pe la toţi le-a împărţit Şi la lucru s-au pornit, Si la lucru mi s-au dat, Mi s-au dat la secerat; Cu dreapta îmi secera, Cu stînga mănunchi făcea, Cu-amîndouă snopi lega Si în clăi îi aşeza. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Şi, mări, îmi secerară Zi de vară Pînă-n seară, Răsturnînd un corn de ţară, Iar după ce a-nserat, înapoi cînd s-au uitat, Au stat snopii Ca si drobii, Clăile – Ca stelele. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Apoi carele-ncărcară Şi pe toate le cărară Şi jirezi mari că durară In capul pămîntului, în sterita vîntului. îar badea, de bucurie, S-a dat cu lelea-n sfetie Unde aria să fie: în capul pămîntului, în sterita vîntului, O arie de aramă Puţintel băgata-n samă, Cu otgon de ibrişin,
Ca să meargă treaba-n plin. Minaţi, băieţei! — Hăi! hăi! Şi prin vorbe, prin cuvinte, Badea si-a adus aminte Cum că are-o herghelie La păscut, la suhăţie. Şi cum sfatul şi-a gătat, Pe un murg a-ncălicat, La herghelie-a plecat, Şi-a ales cincisprezece iepe Tot sirepe, Cîte de zece ani sterpe, Cu potcoave de argint, Ce prind bine la pămînt, Care se duceau ca vîntul Şi nu atingeau pămîntul: Unde călca, Scîntei ieşea Si colb sărea. Mînati, măi! ' — Hăi! hăi! Cum mi le-a apropiat, în năsadă le-a băgat, Nouă zile le-a mînat, Jirezile-a trierat; Şi după ce le-a gătit, La măsură a ieşit: Dintr-o claie O odobaie, Dintr-un snop -Un oboroc, Dintr-un spic –
Un mertic*. Minaţi, măi! — Hăi! hăi! Bade-atunci, de bucurie, Ca săracul de-avuţie, Cu poala sumanului Turna-n chelna carului; Umplea pumnii, umplea poale Si turna în harabale, Harabale-mpărăteşti Cu boi de cei munteneşti, Nouă cară Cu povară, Şi porni apoi la moară, La morişca cea tărcată, Unde dă fărina gata. Mînati, voinicei! — Hăi! hăi! Iară morărita, cînd A văzut venind Care scîrtăind, Boii rumegînd Şi slugile sbiciuind, Si-a făcut coada bîrzoi Şi-a fugit prin celea văi, Şi-a pus coada pe spinare Şi-a fugit în lunca mare: Lunca mare – Frunză n-are, Lunca mică Frunza pică. Mînati, feciorasi!
— Hăi! hăi! Morărita frumuşică Paşte frunza de urzică, Paşte frunza de căpşună, Adevăr că nu-i minciună. Iar morariul, meşter mare, Crişu' el şi-a cui îl are, A sărit îndată tare Cu barosul pe spinare, Cu brîul de lînă, Cu ciocan în mînă, Şi-a strigat: ptrrr, ptrrr şi nananal Stai, moriscă, nu mişca! Mînati, măi! — Hăi! hăi! Şi-apucat-o la cercat, La cercat si la mustrat, Din gură i-a cuvîntat: Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învăţat! Şi-apoi cum i-a cuvîntat, I-a şi dat un pumn în cap Şi-aşezat-o pe dulap, Şi i-a dat un pumn în şele Şi a pus-o pe măsele; I-a mai dat un pumn în splină Şi-a tocmit-o pe fărină. Mînati, voinicei!
— Hăi! hăi!
Apa se izbi, Moara se porni; Şi venea apa, venea, Umbla moara de pocnea. Apoi a turnat în coş Grîu mărunţel de cel roş. Grîul si-aseză îndată Şi din coş cădea sub piatră, De sub piatră în covată Curgea fărină curată. Mînati, băietei! » 7y — Hăi! hăi! Badea mult se bucura, Zeciuiala morii da, Pe morar îl dăruia, Pe un murg se arunca Şi spre casă se-nturna Cu flăcăi-alăturea, Care carele mîna. Badea venea tot rîzînd, Feciorii veneau cîntînd Şi din sbice tot pocnind, Văile de răsunau, Munţii se cutremurau. Mînati, feciorei! — Hăi! hăi! Iar lelica cea frumoasă, Preumblîndu-se prin casă, Auzind larma cea mare,
Le-a ieşit spre-ntîmpinare Cu mînecele-nvîrtite, Cu mînile rumenite Ca garoafele-mpodobite; A ieşit pe prag afară Şi se uita la povară, Se uita la soţul său Şi făcea din ochi mereu. Minaţi, băieţei! — Hăi! hăi! Iară badea, cum sosi, Carele hălădui. Dar lelica cea frumoasă, Ca o garoafă aleasă, Se tot preumbla prin casă Şi zicea că nici nu-i pasă Că avea fată frumoasă, Era fata Domnia Lor Ca şi-o zîn-a codrilor Cu cămeşa cu altită, Cu flori roşii pe guriţă, Cu garoafe în cosiţe, Tinerică, Ochisică,Tinerică, sprintenioară Ca un pui de căprioară, Cu ochii ca murele, Obrajii ca rujele, Si-orice fecior o vedea Pe dată o şi-ndrăgea. Mînati, băietei! — Hăi, hăi!
Lelea la dîns-o chemară Si trimise în cămară Dup-o sită rară De năgară, Ca să cearnă pînă-n sară, Să scoată răul din ţară, Pe păgîni de pe hotară. Şi copila frumuşea, Ascultînd pe maică-sa, Se si duse Şi aduse Sită rară De năgară Pentru noi, plugari de-afară, S-alungăm răul din ţară, Pe pagini de pe hotară. Mînati, măi! — Hăi! hăi! Dar lelichii i-a părut Că-i prea rară de cernut, I-a părut sita prea rară Şi-a dat-o pe uş-afară, Şi s-a dus singură iară, Din papuci tot plescăind, Din rochie vînt făcînd, Din cercei Tolocănei, Si-a intrat din casă-n casă Şi dădu de-o sită deasă, Sită deasă De mătasă Pentru Domnia Lor din casă.
Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Si cum a sosit acasă, A pus fata după masă. Şi a pus-o la cernut, La cernut şi la bătut. Din sită fata cernea, Din jos tobele bătea, Din sus negura cădea, La plugari din ochi făcea. Mînati, feciorasi! — Hăi! hăi! Si era o babă Bătrînă si slabă, Babă de cele bătrîne, Care ştiu rîndul la pîne. Bab-aceea-a plămădit, Aluatul a dospit; După ce a pregătit, A făcut la colăcei, Si mai mari, si mititei, Si-a făcut un colăcei Rumenei şi-mpleticel, Si-a făcut unul frumos Ca si fata lui Hristos Nici mai mare, nici mai mic, Dintr-o mierţă şi-un miertic; Şi cu miere mi-1 ungea, Cu zahăr îl zăhărea, în cuptiori că mi-1 punea,
Şi el mîndru se cocea,
Pentru plugari ni-1 gătea. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Din cuptiori că mi-1 scotea Si nouă că ni-1 menea, Şi-apoi mi l-a pus pe masă Si s-a luminat în casă; Şi l-a rupt în două Si ne-a dat si nouă, " Şi l-a rupt în trii Şi-a dat la copii, Şi l-a rupt în patru Si-a hrănit tot satu', Şi l-a rupt în cinci Si-a dat la voinici, La feciori cu-opinci; Iară cît a mai rămas înapoi că mi l-a tras, Şi l-a pus în cui din dos, Ca să fie-ndemînos Pentru alţi plugari de scos. Mînati, băietei! — Hăi! hăi! Si noi nu urăm Pentr-un colăcel, Dar noi vă urăm Pentr-un galbenei, Gălbenuş de aur Din luna lui Faur; Si noi vă urăm Ca să căpătăm
Cel puţin un leuşor, Sau, de nu, un puişor, Să facem un boldişor Să-1 avem la pluguşor, Să meargă mai iutişor. Mînati, băietei! - Hăi! hăi! De urat am mai ura, Dar ni-i că vom însera, Si-i de mult de cînd urăm, De cînd cu plugul umblăm, Si mai avem înc-un sat La o casă de urat. N-om lăsa-o neurată, Căci lelica are-o fată, Şi n-ar vrea cu capu-odată Să steie nesărutată. L-alta într-un corn de sat, Stricatică de vărsat, De-am ura, cît am ura, Dar de noi tot n-a scăpa. Minaţi, feciorei! — Hăi! hăi! De urat am mai ura, Dar ni-i că vom însera; Drumurile ni-s departe Si cărările încurcate. La mulţi ani cu sănătate, * Si să vă fie de bine Ziua Sîntului Vasile Dumneavoastră-n bucurie De-acum şi pînă-n vecie!
Ahooo! hahaooo!

PLUGUŞORUL
Aho, aho, ho-ho, Mîne anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte, Şi începe a brăzda, Pa la case si-a ura. Iarna-i grea, omătul mare, Semne bune anul are, Semne bune de belşug, Pentru brazda de sub plug. Doamne, binecuvîntează Casa care o urează Pluguşor cu patru boi, Pluguşor mînat de noi. Sus pe cer că străluceşte O stea mare ce vesteşte Că se curmă de-acum Al nevoilor pre drum, Asta-i steaua romвnească A unirei Si-a-nfrătirei, Stea de viaţă, stea de spor, Stea de bine viitor. Fă-o, Doamne, să lucească, Steaua noastră romвnească, Si să stea tot între noi, Să nu mai avem nevoi, Toata lumea ne ascultă,
Că avem dreptate multă,
Că destul am suferit, Fără ca să fi greşit. De acum ni se cuvine Ca să mai trăim si bine, Să se ducă dintre noi Orice grijă şi nevoi; Să se ducă hăulind Si cu dinţii clănţănind; Să se ducă pe pustie, între noi să nu mai vie; Anul Nou ne-aduce nouă Timp mai bun şi viaţă nouă, N-o să fim tot moldoveni, N-o să mai fie munteni, Ci-ntr-o Tară Romвnească, Liberă şi voinicească, Noi si ei tot să trăim, Si-ntre noi să ne iubim, Si cît lumea vom trăi, Şi-n tărie vom spori. Anul Nou ne-aduce nouă Timp mai bun şi viaţă nouă; Anul Nou o să ne fie început de veselie. Mari pe mici n-or prigoni, Mici pe mari nu vor rîvni. în frăţie şi dreptate Au să fie legi lucrate. Noi cu ei mîna vom da Şi-ntr-o horă vom juca. Dumnezeu, care ne-ascultă, Ne întinde hrană multă,
Şi pămîntul ce-om avea
Grîu de aur ne va da

„AHO, HOHO! SARA..”
Aho, hoho! Sara c-a înserat, Noi pe jupînul... nu l-am urat. Dar l-om ura bucuros; Bine că e sănătos. Pîn' ce ne-am gătit şi noi, Pîn' ce-am pus plugul pe brazdă, A trecut timpul de-amiază. S-am arat cît am arat Şi de-amiază am dezjugat S-am dat boii la otavă Şi flăcăii la dumbravă. Mergi în sus, dumbrava sună, Timpul face vreme bună. Că-nfloresc si florile Şi-nspichează grînele. Stăpîn-gazd-a-ncălicat, Pe lanuri a şi plecat, Ş-a văzut grîu-nspicat. De pe mînză s-a plecat, Trei spice a şi luat, Si le-a-nvălit în dulămită Şi le-a dus la a lui dragă domniţă, în portiţă l-aştepta, Cu trei mere se juca. Aşternut un colviltir Sub un brîu de trandafir, Cu tulpanul numai flori,
Cu conaşii ei bujori, Măi nevastă, măi femeie, Grîul nostru stă să cheie, C-a dat Dumnezeu un vînt Şi l-a culcat la pămînt. Mînati, măi! — Hăi, hăi! Nu te-nspăimînta, bărbate, C-a da Dumnezeu un soare Şi l-a scula în picioare. S-a trimis la Vînători, S-aducă secerători; Toţi băieţi de-agricultori; Si fetite cu catrintă Si neveste cu cosită, Si fetite tinerele, Subţirele peste şele, Ce la gît poartă mărgele; Seceraţi, dragele mele, C-oi veni si eu cu stele; Ş-oi veni, poate, de-amiază Să văd snopii und' s-aşează. Mînati, măi! — Hăi, hăi! Chiar de-cu-dimineată, S-ales una mai isteaţă, Cu rochiţa albă, creată. Ea cu dreapta secera Şi cu stingă snopi lega Şi din gură tot cînta,
Chiar morţii se deştepta: — Haideţi, măi, si vă sculaţi, Hai la deal, la secerat, C-aista-i mare păcat, Că grîul s-a scuturat. S-o lucrat cît o lucrat, Ş-o gătit de secerat, S-a rămas netreierat. Stăpînul, plin de bucurie, A alergat la herghelie, Zece iepe a ales, Potrivite de pe mers, Si-n arie le-a-nsirat, Surugiii le-a mînat. S-au mînat, cît au mînat, Isprăvind de treierat, S-a rămas nevînturat. Veneau trei cuci de la Jiu, Tot cîntînd şi ciripind Şi din aripi vînt făcînd, Pleava-n nouri azvîrlind. Vraful 1-a vînturat Si-n care 1-a-ncărcat. S-a dus la moară Ivan, Unde-a măcinat si-an. Iar morarul, meşter mare, La dînsul cînd am strigat, Se opreşte moara-n vad. Barda lui era în sat Si de-un an n-a mai lucrat. Ş-am strigat la morăriţă, Care-aştepta la portiţă,
Cîtă iarbă-n poieniţă, Atîtea petici pe catrinţă! Ea alearga-ntr-un ungheri, C-acolo avea puteri; într-o coajă de bostan Zece draci stăteau d-un an. Eu îi stiu si cum îi cheamă: Unu-1 cheamă V. Bogdan, Sta-ntre coaja de bostan; Unu-1 cheamă Vasiliu, Tot cu sticla de rachiu; Unu-1 cheamă Clonţu Roş, Ce era cu ochii scoşi; Unu-1 cheamă Curcăneanul, Era să spargă bostanul; Altu-i zice Costică Vlad, Umblă pînă-n brîu prin vad; Făcea pene c-un baltag. Cu trei pene de găină, Au pus moara pe făină: — Haideţi, ş-ai mei fraţi, Care sus sînteti chemaţi, Să umplem coşu', C-acuşi cîntă cucoşu' Şi ne-apucă ziua-n sat; Să nu facem vreun păcat, Să ne-apuce ziua-n sat. S-a turnat în cos doi saci Ş-o pereche de desdagi, Ş-o turnat, cît o turnat, Făina s-o măcinat. S-a bătut în sită,-n covată,
S-a făcut colacu-ndată, Nici mai mare, nici mai mic, Cam o oca ş-un mertic. Ş-a pus colacul în poală Ş-a ieşit la plug afară, Cu papucii plescăind, Cu rochiţa vîjîind, Din batistă vînt făcînd, Cu mînecele suflecate: — Fugi, leliţă, la o parte, Că mă-nbolnăvesc de moarte... Noi n-am venit după colaci, Ci-am venit după parale, Că n-avem gugiuri la mantale, Nici obiele la picioare, Si ne temem de iarnă mare. De urat am mai ura Că mai stim cîte ceva, Ici în vale, la părlică, Ne cîntă s-o rîndunică, Ce mai zici tu, Aurică?

„AHO, AHO..."
Aho, aho, ho-ho, ho-ho! Sara lui Sfîntu' Vasili, La mulţi ani, boieri, cu bini! Ia poftim di vă sculat, Da si nu vă supărat; Daţî-vă lingi perdeli S-ascultati vorbili meii.
— Hăi, hăi! Roata-i, măi! S-a sculat mai an Bădica Traian Sî s-o-ncălecat Pi-un cal învăţat, Cu numili di Graur, Cu şaua di aur, Cu frîu di mătasî, Cît viţa di groasî. — Roata-i, măi! Hăi, hăi! El în scări s-o ridicat, Pişti cîmpuri s-o uitat Sî aleagî loc curat Di arat si sămănat. Si-o arat: Lunile - cîmpurile, Martile - sesurile, Miercurile - fîneţele, Joile - văile. — Roata-i, măi! Hăi, hăi! Iar cînd lucrul l-a sfîrşit, Iată, mări, s-o stîrnit Un vînt mari pi pămînt Şi ploi mulţi după vînt, Pămîntu' de-o răcorit Si sămînta de-o-ncoltit. — Roata-i, măi! Hăi, hăi!
în lună, la săptămînă, Ş-o umplut de aur mîna, Sî sî dusî ca sî vadî Di i-o dat Dumnezău roadî, Şî di-i grîu răsărit, Şî di-i spicul aurit. Iera-n pai ca trestia Sî-n bob ca mazîrea. Aşa di bini ci-i părea, Nici pe-acasî nu vinea. — Roata-i, măi! Hăi, hăi! S-o dus la tîrg la Bîrlad Ş-o cumpărat 99 di ocali di fer Sî 99 di ocali di otăl, Şî s-o dus la Stan Ţiganu, Cari bati bini cu ciocanu. Stan Ţiganu state cu ochii sticlit, Cu luleaua-n dinţ Şî cu pantaloni-n fund plesnit; Şî i-o dat sî facî Nouî seceri mari Pintru secerători tari; Sî nouî seceri mici Pintru băieţaş voinici; Sî altili mai măruntăli Pintru feti tinereii Sî nevesti ochesăli; S-o mai făcut vo trii, Pintru nisti babi cîrni, Cari ştiu rostu' la pini.
— Roata-i, măi! Hăi, hăi! Şi pi toţ i-o dus Şi pi toţ i-o pus în bătaia vîntului, în răcoarea cîmpului. Ii cu stînga apucau Şî cu dreapta secerau Şî pin lan înaintau, Di păreu cî înotau, Ş-au făcut clăi, Din clăi - odobăi, — S-înc-o dată roată, măi! Hăi, hăi! Ş-au încărcat douăsprezăci carî mocăneşti Ş-au plecat la moarî la Ivăneşti. Dară hoaţa cea de moară, Cînd văzu atîtea cară încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ş-o tuli în fuga mare La cea luncă de scăpare: Lunca mare – Frunză n-are; Lunca mică – Frunza-i pică, Sai, voinice, ş-o ridică! — Roata-i, măi! Hăi, hăi! Iar moraru', meşter mare, ...tu-i mama cui îl are, Luă ciconu şî dă cioc, boc, Sî-mi dădu moara la loc;
Şî-i mai dă şi una-n splinî Ş-o aşazî pi faini; Sî-i mai dă sî una-n săli Ş-o aşazî pi măsăli – Sî ni-o făcut faini curatî, Di toatî lumea lăudatî. Ş-am plecat spre casă; Dară mîndra jupîneasă Auzea tocmai din casă Scîrtîitul carelor, Chiotul flăcăilor, în cămări alerga, Şî din cui îşi alegea, — Roata-i, măi! Hăi, hăi! Sîtî mari sî cam deasî, Tot cu pînzi di mătasî. Şî cernea, mări, cernea, Ninsorili-asternea - Sus bat tobili - Jos curg negurili. S-o făcut un colac mari rotat, Pi roata morii măsurat. Şî l-o rupt în douî, Sî ni-o dat si nouî; Şî l-o rupt în trei, Sî i-o dat lui Andrei; L-o rupt în patru, S-o dat la tot satu'; L-o rupt în cinci, Ş-o dat la cei plugari voinici. Am mai ura, am mai ura,
Dar nu sîntem di ici, di colea. Sîntem di la Buza Vechi, Undi-i mîta strechi, Iar motanul, bată-1 focu', Mi-a ros cojocu', S-am rămas într-un ilic, Di mă ia benga di frig. Am mai ura ş-am mai ura, Dar ni-i teamî c-om însăra, S-avem a treci Pisti-o apî reci Sî stau leii, Paraleii, Cu gurile căscaţi, Cu limbili lăsaţi Sî ni-apucî pi la spati, Sî ramîi fetili di Sfîntu' Vasîli nisărutati. Ş-am mai ura, am mai ura, Dar ni-i cî vom însăra, Cî nu sîntem di ici, di colea, Sîntem di la Muca-Cuca, Undi-i mămăliga cît nuca Ş-o păzăsc doisprezăci cu măciuca, Şî n-apucî nici furnica; Cum o luat o fărmătură I-a dat în cap c-o dispicătură. Ş-am mai ura, ura, Dar nu sîntem di ici, di colea, Ci sîntem di la Galat, Undi sînt boieri bogat Cu giubeli - Di nuieli;
Cu papuci - Di coj' di nuci; Sîntem de la Galat, Undi-s cînii îmbrăcat Cu paltoani, Cu bastoani Şî cu gheti-americani. Şî sîntem din Ţipirig, Undi mor cînii di frig, Iar fetili, di călduri, Stau cu genunchii la guri. Busuioc verdi pi masî, Ramîi, gazdî, sănătoasî, Cî mă duc la altî casî, Undi-i fata mai frumoasî Sî nevasta mai aleasî. Aho! Aho! oprit, flăcăi! Ş-înc-o datî, măi flăcăi, Căci iar mi-i săti, iar mi-i foami. Ş-înc-o datî, măi Ioani; Iar mi-i foami, iar mi-i săti. Ş-înc-o datî, măi băieţi. La anu şî la mulţ' ani! Aho, aho-ho-ho-ho!

„BUNĂ SEARA, GOSPODARI.”
Bună seara, gospodari, Oameni buni si fete mari! Bună seara cu onoare La tineri si domnişoare!
Vă-ntrebăm cu suflet bun, Cum vă aflaţi pîn-acum? Dacă nu vă supăraţi, Ascultare să ne dati; Să vă spunem despre noi, Despre-un plug cu patru boi: — Mînati, măi! Hăi, hăi! Timpul care ne aflăm, Am venit să vă urăm; Aveţi puţină răbdare Ca să dăm plugu' la mare. Şî ni-apucarîm din păcate, Trecurăm prin nişte sate, Şî trecurăm printr-un sat, Pisti-un gospodar am dat Şi anumi sî vi-1 spui, Ghitî Toma din Vaslui. Avea patru feti frumuşăli, Di-ţ dadei viaţa pi eli. Aşa erau di gătiţi, Parcă erau logodiţi; Iar fetiţa cea mai mare Era fudulă mai tare. Pe cît era de pretenţioasî, Tot pe-atît de puturoasî. Mai avea o meserie, Nime n-o putea s-o ştie – După uşă şi supt pat Di trei luni n-a măturat. Păianjînii făceau perdeli,
Şî muştili găureli. Nu e vorbî sau minciuni, Dar i-o fatî foarti bunî: Toarci-un căiraş di lînî, Di-o lunî ş-o săptămînî, Sî mai stă-n furcî vo trei, C-asa-i meseria ei. — Mînati, măi! Hăi, hăi! A-nceput cu var să dea, Nici acolo nu putea. A vrut să fac-un fular, Nici acolo n-avea dar – Că-s andrele subţiri Şi se înţepa la mîni. Darul ei îl ştiau tot; Avea părul scîrlionţ! — Mînati, măi! Hăi, hăi! Nu pentru vin şi mîncare Urăm casa dumitale; Sau de vină pentru bani Să dăm mîna la mulţi ani. Vrem să dăm mină cu mînă Sî să facem voie bună. Păi, dea Dumnezeu bine De-acum anul care vine! Bună seara, gospodari, La anu' si la mulţi ani!

SORCOVA
Sorcova Vesela, Peste vară, Primăvară, Să trăiţi, Să-mbătrîniţi: Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir De trandafir, Tare ca fierul, Iute ca oţelul; Tare ca piatra, Iute ca săgeata; La anul Si la mulţi ani!

***

An bun!

ankladyl