DELIR…OBLIGE

M-am cățărat cu firea zdrențuită pe amurguri

Pășeam mereu absentă, să nu ies din proiect

De-a dreapta se iscau furtuni de cioburi

Și-n stânga mea orice cuvânt părea perfect.

Dar noima lor, distinsă și stăină

Mi se-agăța de unghia crescută strâmb

Intrată-n carne, răscolind osmoze

Și scrijelindu-mi numele adânc.

Of, ce de patimi…Cine-oi fi?

Ce însumi profan mă atribuie firii?

Mirajul din sticla opacă e fum

Renasc, mă dizolv, mă dedau nemuririi.

Daaa… lacrima e prefăcută în plânsul lumii

Aparențele dor, secunda trișează

Abstractul se sustrage noțiunii de om

Iar eternul primordial, elegant, valsează.

Locuiesc vremelnic într-un eu deghizat

Umorile lui râncede sunt otrăvuri sărate

Au gust de Idee, ca laptele mamei

Pentru că nu-i de știut dacă e zi ori noapte.

Adevărul nu poate fi decât static

O nemișcare (de început), ca înaintea primului respir

Când totul era exact, fără nicio stare,

Iar rațiunea părea un fel de delir.

Îmi vreau toate cuvintele mute

Nu mai am nevoie să spun, să mă întâmplu

Mi s-au umplut genunchii de algele tale

O să mă ridic și-o să umblu…

Suzan Mehmet

Invocatie...

Vouă, celor din hronici, pecetii şi herburi,
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,
nearse de soare: Pajură, Bour,
cu schiptru şi tiară, -
mă rog, să vă iviţi!
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu', alde
Irog-inorogu', vă rog, să vă iviţi!
Fiarelor de bună şi de rea priinţă,
pe cari vânătorul dac-o să le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă şi abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticeşti şi de zăbavă cărţi,
mă rog, să se ivească!
Vouă, cinstitelor, ţie, sperjure,
şarpe sân-pomului jur-împrejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gură de aur, ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească!
Fiare cuminţi, cu-o mie de dinţi,
cu coadă de peşte, cu gheare la deşte,
cu unghie de ţap, cu cap, făr-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,
cu duhori suave, fiare filozoafe... Ave!
... A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,
se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,
taina şi dulceaţa, -
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!
Eu vă cânt şi vă descânt,
vă invoc şi vă evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc şi Inorog,
Aspidă şi Zgripţor-Roc.
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog şi Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfă,
soru-ta, eu v-aduc jertfă.
Şi tot eu îi ţin ison,
Păsării Calandrinon,
Păsării de da sau ba,
ca şi ţie, dumneata,
Scarabee, scara mea...
Eu vă cânt,
eu vă trec pragul,
eu vă strig la ceasul fix
şi tot eu vă uit de dragul
împăratului Finics!
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
astăzi, ca şi mâine, pururi şï acum.

Şerban Foarţă / Andrei Ujică

"Slavă lui Dumnezeu pentru toate"

Acatist de mulţumire, Marian Moise

Miroase-a verde...

foto

Miroase-a verde în păduri adânci,
A zmeură şi a poieni întinse,
Pâraiele se-aruncă-n prag de stânci
Şi hohotesc, de clocot neînvinse.

Se nasc lumini pe cerul rotitor,
Când menuete picură pe strune,
Râvneşte creanga rod ispititor,
Să-l rumenească în zvâcniri nebune.

Descântec şi mirare-n legământ,
Clipa mi-e pândă, veghe şi chemare,
Să sorb din ploaia albă şi din vânt,
La ceas de aromire şi culoare.

Pâraiele se-aruncă-n prag de stânci
Şi hohotesc, de clocot neînvinse,
Miroase-a verde în păduri adânci,
A zmeură şi a poieni întinse.

(Ingada) 

Dare to Be...

When a new day begins, dare to smile gratefully.

When there is darkness, dare to be the first to shine a light....

When there is injustice, dare to be the first to condemn it.

When something seems difficult, dare to do it anyway.

When life seems to beat you down, dare to fight back.

When there seems to be no hope, dare to find some.

When you’re feeling tired, dare to keep going.

When times are tough, dare to be tougher.

When love hurts you, dare to love again.

When someone is hurting, dare to help them heal.

When another is lost, dare to help them find the way.

When a friend falls, dare to be the first to extend a hand.

When you cross paths with another, dare to make them smile.

When you feel great, dare to help someone else feel great too.

When the day has ended, dare to feel as you’ve done your best.

Dare to be the best you can.

(Steve Maraboli)

Hristos a inviat!

"Tu stai invaluita in lunga ta tacere.

In poala porti pe Fiul - manunchi de crini zdrobiti

El poarta-n cap cununa din crinii cei slaviti,

Si peste Fiul curge in val a ta durere.

Fiinta ta intreaga graieste catre Dansul:

"Si eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul meu.

Si coasta mea-i strapunsa de fierul lancii greu

Si fata mea-i uscata de mult ce-a ars-o plansul.

Ci crinul meu cel dulce, cazut in sfasiere,

Si eu gustat-am, iata, paharul cel amar,

Si-acum imi da, Stapane, si negraitul dar

S-ajung sa vad in fata Slavita Inviere." 

(Zorica Latcu - Maica Teodosia) 

 +

Hristos a inviat!

De ce iubim...

"T'amo " - Pablo Neruda .

Primavara...

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi -- aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi -- aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte -- ce-nseamnă?
A iubi -- de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

L. Blaga

Un ghiocel din sufletul meu... primavara in sufletele voastre!

Cu drag, 

ankladyl